Sunt un mare iubitor de animale, insa cu toata dragostea fata de acesti prieteni ai omului, cred ca locul lor nu este intr-un apartament de bloc. Indiferent ca este un catelus mic sau un ditamai dulaul, locul lor este in curte, liberi sa se joace si sa-si traiasca viata alaturi de stapanii lor. Va zic toate acestea pentru ca am o vecina care a cules de pe strada nu mai putin de sase catei. Unul de talie mare, patru de talie medie si unul mai micut. Ca sa-i fie menajeria completa a mai adoptat unul din fata blocului.

Cu catelul si pisica la bloc, povesti adevarate de pe scara blocului

Da, ati inteles bine, cei sase catei locuiesc cu ea in cele doua camere de la etajul noua. Evident ca mai aduce din cand in cand si cateva pisici, ca sa fie totul bine. Acum sa va povestesc o chestie draguta de azi dimineata. Ies eu sa vad cum sa parchez mai bine masina, iar in fata usii de la bloc statea maidanezul adoptat de doamna Sandica. Asculta cu mare atentie daca se aude liftul, stia evident ca trebuie sa apara stapana. Ce sa zic, cand a iesit pe usa blocului, era ata de fericit, incat am reiterat ideea: cel mai bun prieten al omului este cu adevarat catelul!

Daca si stapanii ar intelege ca locul unui catel este in curte, atunci cred ca toata lumea ar fi fericita. Eu stiu cat de fericit este Ridiche, catelul meu de la curte. Are la dispozitie 2000 mp, o intreaga gradina. Alearga, se zbenguie si e fericit ori de cate ori ma joc cu el. Nu am vazut caine mai neobosit ca Ridiche. Ar face “aport” toata ziua, insa simte imediat ca am treaba, nu se supara, se duce si isi vede de ale lui. Pana il strig iar!

Catelusul si pisica mea

Cu catelul si pisica la bloc, povesti adevarate de pe scara blocului