Ardealul tot Ardeal, oameni de omenie din Arad
Ieri am ramas fara chile de la masina, adica le-am uitat in portbagaj si desi am incercat sa deschid masina cu telefonul mobil sau prin alte metode nedistructive, nu a mers. Asa ca am incercat sa gasesc pe cineva sa ma duca in Arad – am uitat sa zic ca stau in Ungaria langa granita, in Mezőkovácsháza. Aveam cel putin doi romani, unul sta cu mine pe strada, altul la cam 3 kilometri, pe o strada mai departata. Ei bine, unul a zis ca ma duce si a inchis telefonul sa nu mai pot sa-l sun, altul a zis ca nu are nu stiu ce la el, desi sta in Arad si are o casa aici, unde vine la bai termale.
Ardealul tot Ardeal, oameni de omenie din Arad
Asa ca am decis sa mearga sotia cu trenul caci eu aveam actele in masina, inchise. Daca tot nu am deschis masina nici cu telefonul si nici nu am gasit informatii rezonabile de rezolvare a problemei, la 16:00 ora Ungariei a plecat cu trenul, a schimbat la Ketegyhaza unde desi ar trebui sa fie o multime de romani dar culmea nu a gasit pe nimeni sa-i fie “talmaci”, si a ajuns la Arad in trei ore si jumatate. Miununea apare aici, ca vorbind cu o doamna ce face schimb de kit-uri de goblen cu sotia, dar cu care nu se vazuse niciodata, ii zice: te astept eu in gara, sa nu stai singura pana dimineata la cinci cand vin cheile de rezerva de la Iasi, repet – fara sa se fi vazut niciodata in viata!
Mai mult, dupa ce s-au intalnit a invitat-o la ea acasa si au stat de vorba pana pe la doua noaptea, apoi dupa doar doua ore de somn, a sunat ceasul, a sunat la soferul de microbuz care aducea cheile – a costat doar 1o lei sa aduca cheile de rezerva – a dus-o pe banii ei cu taxiul la Autogara Atlasib din Arad. Sa mai zica cineva ca romanul nu este ospitalier, ca nu mai sunt si oapmeni de treaba in tara astra! Vorba aia, ardeleanul tot ardelean ramane! Iar batranica de 80 de ani ramasa vaduva, se maritatse ca sa vezi – cu un moldovean din Iasi, mutat in Arad in ’44!
Ardealul tot Ardeal, oameni de omenie din Arad
